Adoptă un bunic – retrospectiva anului 2025

La începutul anului 2025, prin Renegații Salvatori, am cunoscut-o pe Mamaie. Tocmai ce a fost exernată din spital, cât să își îngroape soțul.

Bolnavă, slabă, pierdută, fără speranță, așa am cunoscut-o pe Mamaie. Diagnosticul de „Malnutriție” găsit în biletul ei de externare, ne-a impresionat. Faptul că, indiferent de situația grea în care am găsit-o, Mamaie se plângea doar de neputința fizică de a-și mai îngriji grădina, casa și pisicile, ne-a făcut să o adoptăm într-un program de sprijin pe termen lung. Așa a apărut proiectul „Adoptă un bunic„.

Din ianuarie 2025, lună de lună, i-am călcat pragul casei cel puțin o dată. De fiecare dată, cu mașina și mâinile cu sacoșe pline.

Dimineața îi cumpăram alimente proaspete: fructe moi, legume crude, lactate și brânzeturi dietetice, carne slabă. Pentru a-i asigura igiena casei și cea personală, i-am adus, treptat, oale, tacâmuri, diverse articole de menaj și produse de curățenie, articole de igienă. Cum casa Mamaiei nu este racordată la rețeaua de apă potabilă, pe toată perioada verii am adus zeci de bidoane de apă pentru băut și spălat. Când s-a apropiat sezonul rece, i-am adus haine noi, papuci și pături.

Într-un an de zile, prin prezența constantă, grija față de nevoile zilnice, căldura îmbrățișărilor și poveștilor depănate împreună, Mamaie s-a ridicat pe picioare. Și-a stivuit singură lemnele de foc, în curte. A curățat curtea de mizerii. A pus și a cules zarzavaturi și legume din propria grădină. Și-a pus trandafiri în curte și flori de grădină. Ne așteptat, toată vara, cu gogoși cu brânză de țară, ca pe proprii săi nepoți. Mai mult decât sănătatea, Mamaie și-a recăpătat speranța și pofta de viață. Și ne-a adoptat în inima ei!